Şi… un exemplu despre ce poate aduce ultima ruletă a anului:
De Casino Muzical
(din jurnalul meu personal, 17.01.07)
Uneori am impresia că nu e oraş mai petrecăreţ decât Chişinăul! Aici, toată lumea pare să nu mai iasă din sărbători. Uneori, Chişinăul îmi pare doar sinonimul cuvântului “distracţie”. Cântă, dansează şi joacă la ruletă. Şi, după cum spuneam în notiţele mele de mai jos, aceasta e o discuţie mult mai serioasă. Care era idealul plebei romane? Pâinea şi circul…
Casinoul meu Muzical are o istorie întreagă…Bine: încerc să fiu pe cât se poate de succintă. Trec şi peste legendă. (Eventual, a se vedea ultimul meu text, de închidere a volumului meu “niciodată pe nume”.)
L-am conceput în aprilie, 2006…
Lumea din anturaj zâmbea sceptic, auzindu-mă despre acest proiect. Şi-a manifestat interesul unul dintre cele mai „tari” canale din Chişinău, TV 7 (care apare pe frecvenţa unui canal rusesc, unde se vinde bine publicitatea). Ei dar…nu ne-am împăcat până la urmă. Trebuia să lansăm emiisunea din septembrie. Însă…Lucrurile s-a schimbat, subit. Cheltuisem deja o groază de bani, eram la pământ – decepţionată – dar să accept condiţiile lor de ultimă oră însemna…să nu mai fie al meu Casinoul Muzical. Mai întâi mi s-a propus un coautoral emisiunii! “Noutatea” cu care acesta mi se insinua, consta în antrenarea telespectatorilor cu sms-uri. Am rămas profund uimită! Şocată! Coautor! Mi-am zis: “Ah ce invenţie!”, “patentabilă!”. Şi asta - dincolo de multe alte cerinţe defel convenabile, apărute ad-hoc. Bine însă că mi-am certificat la timp dreptul de autor.
Mi-a luat “Casinoul Muzical”, la condiţii acceptabile, care mă aranjează, patronul TVC 21. Tot un canal rusesc. (Aici, din 25 iulie 1998, apare şi emisiunea “Bună dimineaţa, Chişinău!”, realizată de studioul meu, “Honestas”.)
Prima emisie a Casinoului Muzical a fost la 1 octombrie. Filmările au debutat istoric aparte, cu peripeţii, din cauza unei mari trădări, în ultimul moment (nici nu vreau să îmi amintesc). Dar…totul s-a terminat cu bine.
În scurt timp, după lansarea primei ediţii, au început să îmi vină şi tentante oferte în ce priveşte prezentarea emisiunii. Prima dintre candidatele de interes aparte a fost Tanya Bordeianu.
Absolventă ULIM, Tanya a activat în cadrul studioului meu încă în timpul studenţiei. De fapt, susţinută de o firmă italiană, ea mi-a prezentat şi prima-prima emisiune-pilot (după care am intervenit în concepţia acesteia, în tot ce ţine de realizarea ei etc., încă înainte să merg la AGP, să îmi înregistrez dreptul de autor).
Stanislav, fiul meu, este mâna mea dreaptă, atât pe platoul de filmare, cât şi în sala de montaj. Deşi e student încă. (La Universitatea de Arte, regie-film.) El e responsabil de aprovizionarea tehnică, de grafică, de totul. El răspunde în faţa furiilor mele, pentru toţi, el răspunde, în măsura posibilităţilor, tuturor mofturilor mele. Uneori părerile/viziunile/gusturile noastre nu coincid şi sar scântei…Şi, mă văd ba nebună de legat, ba depăşită. Şi, tot aşa. Uneori Stanislav se convinge că merită să mă mai asculte şi pe mine. [...]
Deocamdată, avem antrenate în realizarea Casinoului Muzical, doar persoanele strict necesarele: 12 la număr.
Hmmm…Niciodată nu am fost tentată de Moscova. Nu m-a atras pe timpul sovieticilor, dar acum, totuşi, cred că merită vizitată. Doamne! Dă-mi timp pentru câte îmi propun să fac!
Aşadar, am primit mail de la compozitorul moscovit Andrei Varlamov. Să organizez aici participarea la festivalul său internaţional “Улыбка мира” („Zâmbetul lumii” sau „Zâmbetul păcii”?). Participanţii trebuie să fie copii şi adolescenţi, până la 15 ani. Desfăşurarea – între 12 şi 15 aprilie.
Până acum m-am ocupat doar de participarea basarabenilor la festivalul „Curierul Zilei” de la Piteşti. Câţiva ani. Am luat, doi ani la rand, şi trofeul festivalului! Sunt antrenată, acum, şi de participarea la „Cerbul de Aur” pentru copii (anul curent se va desfăşura cea de doua ediţie).
Aflându-se la Chişinău, în noiembrie trecut, Andrei Varlamov a fost şi oaspetele emisiunii mele „Casino Muzical”, la iniţiativa şi prin intermediul Eugeniei Ursu, una dintre primii colaboratori „externi” ai emisiunii. A plătit la contabilitate şi pentru evoluarea discipolei sale, în cadrul emisiunii. A cântat frumos fata, avea o agreabilă ţinută scenică. Îmi scapă acum numele său.
Varlamov se pare că a rămas încântat de Cătălina Rusu, interpretă care joacă ruleta Casinoului Muzical chiar de la prima ediţie. Apropo: acum doi ani, Cătălina Rusu a luat premiul I la festivalul “Curierul Zilei”, Piteşti.
Compozitorul moscovit Andrei Varlamov, la ruleta Casinoului Muzical. Înainte să apese pe butonul roşu, a declarat la microfon „Voi obţine punctajul maxim: 12!”. Aşa a şi fost!
În general, se întâmplă atâtea coincidenţe, lucruri incitante în cadrul Casinoului Muzical, de…rămânem, toţi, uimiţi! Şi, avem ce comenta încă mult timp după ediţia respectivă.)
Varlamov i-a purtant noroc Cătălinei Rusu – oferindu-i, conform regulamentului, prin tragere la sorţi, cele 12 puncte ale sale, câştigate la ruletă.
La finele ediţiei, Varlamov mi-a spus că este încântat de acest proiect şi a ţinut să concretizeze dacă într-adevăr eu sunt autoarea, precum şi alte amănunte. Mi-a vorbit de proiectele sale, de emisiunile sale. Eu nu am fost la fel de „călduroasă” în dialogul nostru. Acum îmi pare rău. Pentru diplomaţie, trebuia. Aşa, “am draci”, eu, uneori. Nu că nu aş realiza la timp anumite lucruri…
Casino Muzical, ediţia a VIII-a (primul an, 2007)
(din jurnalul meu personal)
Conversaţie cu oaspetele emisiunii, actorul Vitalie Ţapu.
…Cică e superstiţios, oarecum. Dacă vede că îi trece calea vreo pisică, îi vine să o omoare! Aşa a şi zis, pe un ton semiglumeţ, cumva.
…La actorie a ajuns dintr-o întmplare, despre care nu ne-a mai vorbit, a evitat (sau nu a insistat prezentatoarea). Incipient a vrut să se facă preot, a studiat la teologie. Detestă jocurile de cărţi, dar a pierdut şi câştigat la alte jocuri de hazard, “dar să nu inrăm în amănunte”, a spus.
Vitalie Ţapu a obţinut 12 puncte şi i-a purtat noroc lui Eugen Doibani, oferindu-i-le, prin tragere la sorţi, la finele ediţiei.
În locul cuiva ieşit din joc sau neprezent la filmări, în joc a reintrat Cătălina Rusu.
A intrepretat piesa “Pentru dragostea mea”. Mulţi din sală cântau împreună cu ea, care are şi o deosebită mişcare scenică. Subsmnatei îi place mult melodia respectivă. Şi faptul că interpreta nu se uită în camerele de luat vederi, reuşind, într-un mod absolut deosebit, să captiveze atenţia generală.
Interpreţii au voie să cânte aceeaşi piesă doar după ce cântă 11 piese noi. Adică, îşi poate relua repertoriul doar după interpretarea a 12 cântece diferite.
În centru avem invitaţii acestei ediţii, lângă care, ca întotdeauna, pe rând, se aşează şi interpreţii-jucători, pe măsură ce evoluaează şi îşi încearcă norocul la ruletă.(În poza de mai sus: în dreapta invitaţilor e Mariana Cepraga, iar în stângă – Mariana Şura.)
Cătălina a fost mai descătuşată, luată la întrebări de către Alexa, prezentatoarea, cu care se pare că au fost (sau mai sunt?) prietene apropiate.
Cinci puncte a luat Cătălina. Nu e rău: mai rău e să ieşi din joc şi să îţi aştepţi rândul pentru a reintra!
De data aceasta Veronika Stolli a interpretat o piesă etno. A susţinut-o toată sala, înveselită.
În poză: interpretul-jucător Vasile Pascaru, Mariana Şura şi mama lui Eugen Doibani, rugată să participe la emisiune, să joace la ruletă, (trebuia să vină rectorul Universităţii de educaţie fizică şi sport, dar cred că a avut un motiv serios, dacă nu a ajuns). Doamna Doibani a obţinut la ruletă 11 puncte – spre norocul Veronikăi Stolli.
[...] Mi-am petrecut ziua prelucrând secvenţe din Casino Muzical, pentru you tube. Până noaptea târziu. Trebuia de mult să mai adaug aici câte ceva. Am răsfoit athivele, am luat aproape că la întâmplare. Material demonstartiv pentru agenţi publicitari, pentru diverşi clienţi, sponsori.
Cred că ocupaţia aceasta m-a tratat, a avut un efect benefic asupra mea: am avut emoţii pozitive. Răsfpoiam emisiunile ca pe un serial (asta e o mai veche, obsedantă idee a mea): ei s-au obişnuit până într-atâta cu prezenţa camereleor de luat vederi! Se comportă aşa de parcă şi-ar trăi viaţa, episodic, nestingheriţi, aici, în platoul de filmare, ceea ce e îi adună într-un…cumva, roman! Rar cine dintre ei rezistă mult în afara jocului, fără a se reînscrie în lista participanţilor, după ce săgeata roşie a indicat că trebuie să iasă! Fiecare interpret-jucător vine la Casino Muzical ca la un fel de biserică a unei diaspore. Casinoul Muzical a devenit un loc de întâlnire şi distracţie, le-a creat dependenţă (deşi, îi servim doar cu sucuri Jaffa, cutii nedesfăcute, de la producător, dintre care pot alege doar naturale!). Fiecare vine aici cu felul său de a fi sau cu poezia despre sine, învăţată bine acasă. Unii sunt fireşti, alţii – încearcă să impresioneze prin diverse mijloace. Au apărut simpatii şi invidii, prieteni şi rivali. Colaborări. Iar deasupra, oricum – frumosul, talentul, arta. Mulţi s-au schimbat sesizabil, pe parcursul anului. S-au maturizat, tinerii. Ceilalţi, s-au trezit cu alte gusturi. Nu mai sunt acei din primele ediţii, care se bâlbâiau – unii dintre ei -, la ruletă, legănându-se, timizi…
Pe Nicolae Marianl-a adus Sveta Snegur. L-a descoperit cântând într-un restaurant (fiind student la drept, în acelaşi timp). A început să îl cunoască tot mai multă lume, văzându-l la televizor, îi admiră talentul. Unii se miră: cine e, de unde s-a luat? (că nu l-a văzut nimeni printre artişti, anterior). Nu are melodiile sale proprii, nu are fonograme, cântă doar pe viu, din repertoriul cuiva. I-am propus – şi a acceptat – să meargă la festivalul Curierul Zilei, la Piteşti, unde a obţinut Premiul Juriului.
Mă uit la Diana Grigor...a crescut sub privirile noastre. Ochii aceea de pe baner sunt ai ei. Apropo: va fi moderatoarea unui nou, al meu, proiect tv. Iat-o, interpretând ceva…neprogramat: a obţinut la ruletă dreptul de a mai interpeta ceva în ediţia respectivă şi de aceea, vestimentată cum e, ca o balerină, îmi pare incitantă, ţupăind aşa, în stil popular. „Bade, bade şi iar bade /Ce bătaie ţi se cade!” Interpreţii-jucători dansează în jurul ei, li s-a alăturat italianul (cu care colaborează Alexa) şi cu soţia sa, rusoaică, şi Valeriu Râşniţă – un interpret de care nu mai auzise nimeni de prointre noi – oaspeţi ai respectivei ediţiii.
Mai jos, o secvenţă de la încheierea primului concert de gală, cu premiere, Casino Muzical (noiembrie, 2007), melodie care a devenit genericul nostru şi vom încheia cu aceasta fiece spectacol de gală, anual:
“The show must go on !”
(din jurnalul meu personal)
Mă adresez celor care intraţi, eventual, în această pagină: dacă nu aveţi răbdare să citiţi ce povestesc, poate îl vedeţi, măcar, pe micul… Freddie Mercury! Eu zic: merită!
Am promis, voi povesti, cândva, jurnalului meu, pe blog sau nu… Acum, pe scurt: unii mă tot speriau: unde te bagi? Crezi că e uşor, crezi că vei reuşi? Sfaturi-sfaturi. De care nu am ascultat. Am mers înainte. Da, nu a fost uşor. Am ales Filarmonica: sala mai mică, mai puţin costisitoare, comparativ. Aveam, parcă, toul pus la punct… Era primul concert organizat de mine – primul, de gală şi premiere Casino Muzical.
Cu două ore înainte de spectacol, aflu că… nu vom avea lumini suplimentare, lumini artistice! Sun lui M.S. Răpunsul nu a fost unul neaşteptat: “Eu v-am recomandat, noi cu el lucrăm, dar… ce pot să fac, acum?” Intru în panică. Încerc să caut pe altcineva. Nimeni. Zi de duminică, toată lumea programată, plecată etc. Sun şi îmi răspunde, în sfârşit, iluminatorul: „Doamnă! Merg în urma sicriului, a murit bunica, daţi-mi pace!”.
Administratoarea Filarmonicii mă linişteşte: „Au mai fost cazuri, s-au mai întâmplat concerte şi fără lumini suplimentare, artisitice… Calmaţi-vă, nu e sfârşitul lumii, vedeţi să nu vă iasă altele de sub control!”.
Cu 20 minute înainte de începere, intru în sală – unde parcă toate erau bine pe roate – şi… Să leşin! Ce văd? Ecranele nu sunt afişate, mari, în calitate de fundal şi decor, dar… atârnă mici, pe lateral… V.B. îmi zâmbeşte larg: „Chiar nu am cum altfel! Am încercat, dar nu se poate!” (Mai târziu aveam să aflu de la M.S. că… se poate!).
Nu mai povestesc de altele. După cum am mai spus: cândva…
Am venit, am văzut în sală persoane… de remarcat. Mulţi-mulţi cunoscuţi. Oraşul ăsta e chiar o mahala! Afară şi pe holuri, unii îmi zâmbeau, mă trăgeau de mânecă, surprinşi că mă văd, şi pe mine, în lume, miraţi de graba/zăpăceala mea: nu ştiau că e Casinoul meu, pentru că eu nu îmi fac publicitate mie însămi, ci studioului, prioiectului, interpreţilor…
Gata: tac. Vom mai avea spectacole, şi nu doar pe scena Filarmonicii din Chişinău. Şi, nu doar de gală şi premiere, la finele anului. Vom avea mai multe spectacoleCasino Muzical PLUS: ceea ce înseamnă că includem şi generaţţiile viitoare, în creştere, şi consacraţii, ca mai înainte. Etc., etc., etc. Primul, anul acesta va fi prilejuit de lansarearevisteiCasino Muzical PLUS.
Mai jos, ofer o secvenţă de la finele primului concert de gală şi premiere. În scenă: Ştefănel Roşcovanu, anunţat în calitate de prim-reprezentant al generaţiei viitoare Casino Muzical. Spectacolul a luat sfârşit, dar spectacolul continuă! Cu micul Freddie Mercury: “The show must go on!” (click aici, pentru a viziona)
(In cealaltă secvenţă, de mia jos: părinţii lui Ştefănel – Angela Cabar’ şi Anatol Roşcovanu – interpreţi-jucători ai Casinoului Muzical)
Între 29-31 august, sub egida Ministerului Culturii şi Turismului, în incinta Teatrului Naţional de Operă şi Balet, se va desfăşura Festivalul-Concurs Internaţional de Muzică „Nova Latinitas”.
, de la producător, dintre care pot alege doar naturale!). Fiecare vine aici cu felul său de a fi sau cu poezia despre sine, învăţată bine acasă. Unii sunt fireşti, alţii – încearcă să impresioneze prin diverse mijloace. Au apărut simpatii şi invidii, prieteni şi rivali. Colaborări. Iar deasupra, oricum – frumosul, talentul, arta. Mulţi s-au schimbat sesizabil, pe parcursul anului. S-au maturizat, tinerii. Ceilalţi, s-au trezit cu alte gusturi. Nu mai sunt acei din primele ediţii, care se bâlbâiau – unii dintre ei -, la ruletă, legănându-se, timizi…