A murit Mihai Dolgan. Noaptea, la spital. A supravieţuit numai puţin zilei în care a împlinit cea de a 66 primăvară. (“Primăvară, primăvară / Te aştept a câta oară”…) A doua zi, dimineaţă, nu mai ştiu de la cine am auzit regretabila veste. Anterior – sau… nu? – îi spuneam Angelei Socolov că pentru filmările din 25 martie ale Casinoului Muzical, către ziua lui Mihai Dolgan, sunt programaţi fraţii Irina şi Anatol Bivol, cu două melodii – în premieră – din repertoriul “Norocului”. Angela îmi spunea că vineri (dacă nu mă înşel, cumva), l-au vizitat, împreună cu cu Liviu (Ştirbu), la spital… În scurta noastră discuţie am invocat încă vreo câteva, la fel de triste, veşti, inevitabile, în viitorul apropiat.
Acum înţeleg de ce Lidia Botezatu mi-a spus delicat, vara trecută, că nu crede să mai vină cândva, cu toată familia sa, la Casino Muzical: “Mihai e bolnav, e în spital…, suntem foarte ocupaţi, antrenaţi în turneee…”. M-am simţit pe nedrept ofensată, atunci, şi nu l-am mai contactat, aparte, nici pe Radu, care nu o singură dată fusese invitatul altor emisiuni ale mele.
Dormi în pace, Mihai Dolgan… Noi şi noi generaţii te vor căuta printre legende, te vor asculta, îţi vor cânta melodiile. Aici, şi dincolo. “Strunele, amarele…”. Arta e lungă! Viaţa e scurtă…
