“Strunele, amarele…”

A murit Mihai Dolgan. Noaptea, la spital. A supravieţuit numai puţin zilei în care a împlinit cea de a 66 primăvară. (“Primăvară, primăvară / Te aştept a câta oară”…) A doua zi, dimineaţă, nu mai ştiu de la cine am auzit regretabila veste. Anterior – sau… nu? – îi spuneam Angelei Socolov că pentru filmările din 25 martie ale Casinoului Muzical, către ziua lui Mihai Dolgan, sunt programaţi fraţii Irina şi Anatol Bivol, cu două melodii – în premieră – din repertoriul “Norocului”. Angela îmi spunea că vineri (dacă

„Bade, bade şi iar bade / Ce bătaie ţi se cade!”

(din jurnalul meu personal)

[...] Mi-am petrecut ziua prelucrând secvenţe din Casino Muzical, pentru you tube. Până noaptea târziu. Trebuia de mult să mai adaug aici câte ceva. Am răsfoit athivele, am luat aproape că la întâmplare. Material demonstartiv pentru agenţi publicitari, pentru diverşi clienţi, sponsori. Cred că ocupaţia aceasta m-a tratat, a avut un efect benefic asupra mea: am avut emoţii pozitive. Răsfpoiam emisiunile ca pe un serial (asta e o mai veche, obsedantă idee a mea): ei s-au obişnuit până într-atâta cu prezenţa camereleor de luat vederi! Se comportă aşa de parcă şi-ar trăi viaţa, episodic, nestingheriţi, aici, în platoul de filmare, ceea ce e îi adună într-un…cumva, roman! Rar cine dintre ei rezistă mult în afara jocului, fără a se reînscrie în lista participanţilor, după ce săgeata roşie a indicat că trebuie să iasă! Fiecare interpret-jucător vine la Casino Muzical ca la un fel de biserică a unei

Casino Muzical, ediţia a VIII-a (primul an, 2007)

(din jurnalul meu personal)

Conversaţie cu oaspetele emisiunii, actorul Vitalie Ţapu.

…Cică e superstiţios, oarecum. Dacă vede că îi trece calea vreo pisică, îi vine să o omoare!

Ruşi la ruleta noastră, moldovenească

(din jurnalul meu personal)

Am primit mail de la compozitorul moscovit Andrei Varlamov.

Hmmm…Niciodată nu am fost tentată de Moscova.